domenica 1 dicembre 2013

Pino Russo ne " 'A Pippa " di Vincenzo Ammirà




 Cara, fidata cumpagna mia,
Affommicata pippa di crita,
Tu di chist'anima gioia, allegria,
Tu sai la storia di la mia vita,
E nuju, nuju megghiu di tia
Pe quant'e' longa, quant'e' pulita;
Tu m'ajutavi quannu la musa
Facia lu 'ngnocculu, trova scusa.
Di dudic'anni 'mbucca ti misi,
Mi piacisti, ti spissijai,
Di journu a juornu, di misi a misi,
Cchiu' ti gustava, piu' mi 'ncarnai,
Tantu, chi dintra, pe lu pajisi
Jeu di fumari non ti dassai;
E cinquant'anni passaru 'ntantu
Comu 'nu sonnu, comu 'nu 'ncantu.
'Ngrijatu appena, rosi e vijoli
Tuttu lu mundu quandu cumpari
A li baggiani beji figghioli,
Chiji li fimmani fannu 'mpacciari,
Facia lu spicchissi, e caprijoli,
A zichi zachi lu caminari,
'N'arrisi a Tresa, 'n'occhiata a Rosa,
Chi bella vita, chi bella cosa!
E vota e gira, sempri fumandu,
E dassa e pigghia, vogghiu e non vogghiu,
Jia notti e juornu erramijandu,
Gridava patrima mu mi ricogghiu,
E jeu na petra; spassi, cantandu,
Ed a lu spissu quarch'autru 'mbrogghiu;
E 'mpini catti, m'annamurai;
Oh chija brunda non scuordu mai!
Pannizzijava, ciangia lu ventu,
Cucuji, lampi, acqua, tronava,
E 'ncapputtatu mi stava attentu
Cumu 'nu lepru s'ija affacciava;
Paria 'nu seculu ogni mumentu,
Ogni minutu chi mai passava;
E 'mpissicchiatu fermu a lu muru
Sempre fumandu dintra a lu scuru.
E doppu tantu friddu assaggiatu,
Sentia 'nu pissi chi mi chimava;
Sbattia lu cori, non avia hiatu,
E mu rispundu non mi fidava;
Mi sentia propriu cumu 'ncantatu,
Poi timidusu mi 'mbicinava;
E pecchi tandu non nc'era luna
Fumava forti mu sindi adduna.
Tu li paroli di meli e latti,
Li juramenti tutti sentisti,
L'appuntamenti, stari a li patti,
Mi tenia disculu, cca tu ciangisti,
Mentri facivi l'urtimi tratti
Di la vrigognia pe mia ch'avisti:
Era jeu disculu? beijzza mia,
Cu' mai scordari si po' di tia?
Chiuni d'amuri dintra a lu lettu
Non potia dormari nuja mujica,
Non nc'era modu pemmu rigettu,
Paria ca sugnu subbra a l'ardica,
Lu bruttu sonnu pe mio dispettu
Non volia scindari mu mi da' prica;
T'inchia a la curma, t'appiccicava,
E accussi' subitu m'addormentava.
Prima mu sona lu matutinu,
Comu lu solitu, mi rivigghiava;
Rocia la testa cumu mulinu,
Penzava cosi chi mi scialava,
Cani, viaggi, soni, festinu,
Palazzi, amuri, ricchizzi a lava;
E lu toi fumu, pippa anticaria,
Li mei portava castej' 'n aria.
Tu senza fumu, senza tabaccu,
E jeu restava mestu e cumpusu,
'Mpunta di l'anima sentia lu smaccu
Pecchi' filava sempri a 'nu fusu;
Mi vestia subitu, sbattia lu taccu,
E ti dassava tuttu stizzusu;
Ti cercu scusa, cu' manca appara,
Pippa mia bona, cumpagna cara.
S'avia di bazzari china la testa
Mi li facivi 'mprima spumari
Cu lu toi tartaru cuntra la pesta,
Autru ca hajavuru d'erba di mari,
Ch'avivi dintra, comu 'na bresta,
E sentia frijari, ciangiuliari
Mentri pippava; chi fumu duci!
Pemmu lu lodu non haju vuci!
Oh quantu voti, quandu 'ncignaru
Li patimenti, mi cumportasti!
Tu 'ntra lu carciaru pensusu, amaru,
Tu pe lu siliu mi secutasti;
Si tutti l'autri s'alluntanarunu,
Pecchi tingiutu di brutti 'mprasti,
Sula mi fusti fidili e pia,
E cunzigghiera, pippuna mia.
Verzu la sira quandu assulatu
Sentia sonari l'adimaria,
E ogni ricordu di lu passatu
S'apprisentava davanti a mia.
E chistu povaru cori 'ncantatu
S'inchia di tennera malinconia,
E ruppia a chiantu; ma l'asciucavi
Cu lu toi fumu tantu suavi.
O segretaria, cara cumpagna,
Di la mia vita, di li prim'anni,
Si a rimitoriu, villa o campagna
Sugnu, si 'ncellu cu Petru e Gianni,
Si miserabili, si 'ncappa magna,
Dintra li gioji, dintra l'affanni,
Comu mi fusti, cara mi stai,
E t'amu sempri cchiu' ca t'amai.
Venendu a morari dintra la fossa
Ti vogghiu accantu di mia curcata,
E accussi' queti sarranno st'ossa,
Chi sbattiu tantu fortuna 'ngrata '
Ntra la tempesta cchiu' scura e grossa,
Senza rigettu di 'na jornata;
Passanu l'anni, chiusu, scordatu,
Dormu cuntentu, dormu mbijatu.
Poi quandu sona cu gran spaventu
L'urtima vota la ritirata,
E tutti currimu a 'nu mumentu
Omani e fimmani a la Vajata,
Finca li morti, chi riggimentu!
Cu' porta 'n'anca, cu' 'na costata;
Jeu cu tia 'mbucca cumparu tandu,
Ne' mi lamentu, ne' riccumandu.
Cadi lu suli, cadi la luna,
Li stiji cadinu, penza fracassu!
L'aceji cianginu, l'acqua sbajuna,
Li munti juntanu, sassu cu sassu
'Nsemi si pistanu, e ad una, ad una
Li cerzi stimpanu; si fa 'nu massu.
Sbampa lu focu, tuttu cunzuma.
Cu' nd'eppi, nd'eppi, cchiu' non si fuma

Vincenzo Ammirà  poeta vibonese nato a Monteleone di Calabria il 1821 fu attivo nei comitati rivoluzionari monteleonesi e fu perseguitato dalla polizia borbonica per le sue idee politiche e per i suoi scritti libertini come "La Ceceide".  Morì nel 1898 in povertà.  Il suo merito è aver scritto in dialetto vibonese le pulsioni, l'anima, la bellezza e le contraddizioni della Vibo Valentia di allora.

Nessun commento: